Educație.... fizică... și altele

La data de 8 mai Anthony Wesley din Murrumbateman, Australia, a inregistrat un eveniment deosebit de rar - o luna a lui Jupiter a eclipsat o alta. Mai multe aici .

Herschel si Planck au fost lansate in data de 13 mai . La aproximativ o zi dupa lansare satelitii transmiteau deja datele observatiilor catre Pamant. La data de 10 iulie s-au terminat testele de stransmitere a observatiilor. Herschel a trimis deja imagini cu galaxiile M66 si M74 in cea mai scurta lungime de unda obtinuta pana acum - 250 microni . Scopul misiunii Herschel este studiul formarii galaxiilor de la inceputul universului, al creearii stelelor, observatii legate de compozitia chimica a cometelor, planetelor si a satelitilor si examinarea chimiei moleculare a universului. Misiunea ESA Planck - observator in microunde - se afla in stadiul final inainte de lansarea planificata pentru anul viitor. Va furniza cel mai precis studiu de pana acum al "ecoului" ramas in urma BIg Bang .

O poza recenta obtinuta de Hubble prezinta prezinta trei galaxii prinse intr-o competitie "gravitationala" care poate duce la disparitia uneia dintre ele. Se gasesc la aproximativ 100 milioane de ani lumina, in constelatia Piscis Austrinus (Pestele sudic). Cele trei galaxii NGC 7173 (mijloc stanga), NCG 7174 (mijloc dreapta) si NGC 7176 (jos dreapta) - fac parte din Grupul Compact 90 Hickson, numit dupa astronomul Paul Hickson, care le-a catalogat pentru prima oara in anii 1980. NGC 7173 si NGC 7176 par galaxii eliptice normale fara prea mult gaz si praf. NGC 7174 este o galaxie in spirala care abia rezista ca existenta independenta si este "rupta" de vecinii sai apropiati. Interactia puternica dintre aceste galaxii a condus la departarea unui numar important de stele de galaxiile lor gazde. Acestea sunt acum imprastiate, formand o componenta luminoasa in grupul galaxiei. Credite imagine: NASA, ESA si R. Sharples (University of Durham, U.K.). Mai multe aici .

In 9 Februarie 2009 un satelit a inregistrat pentru prima oara o eclipsa. Orbiterul lunar japonez Kaguya a inregistrat aceasta eclipsa cand Soarele, Pamantul si Luna s-au aliniat intr-un sir aproape perfect. Din punctul de vedere al satelitului, Pamantul s-a mutat in fata Soarelui producand o eclipsa de tip inel ireal de frumoasa. Kaguya este cea mai mare misiune lunara de dupa programul Apollo. Lansata in 2007, satelitul consta intr-o nava mama si doua orbitoare mai mici care lucreaza impreuna sa transmita date pe Pamant chiar si de pe fata "nevazuta" a Lunii. Kaguya gazduieste 13 instrumente stiintifice. Pana acum satelitul a scanat 3D cu raze laser suprafata Lunii, a cercetat craterele polare pentru descoperirea ghetii lunare, a verificat campul gravitational al fetei ascunse a Lunii si multe altele. Mai multe despre misiunea lunara Kaguya aici .

Oamenii de stiinta au inceput sa analizeze miscarea Pamantului dupa cutremurul cu magnitudinea 6.3 din orasul L’Aquila, Italia, din data de 6 Aprilie 2009. Oamenii de stiinta de la Italy’s Istituto per il Rilevamento Elettromagnetico dell’ Ambiente (IREA-CNR) si de la Istituto Nazionale di Geofisica e Vulcanologia (INGV) folosesc o metoda numita Interferometrie SAR (Insar), o versiune complicata a "descopera diferentele dintre imagini". Insar presupune combinarea a doua sau mai multe imagini radar ale aceleiasi locatii, astfel incat se pot face masuratori foarte precise ale miscarii Pamantului ce are loc intre doua achizitii de imagine. Detalii aici .

Integral a capturat una din cele mai stralucitoare explozii de raze gama. O analiza amanuntita a acestui fenomen a permis astronomilor sa investigheze faza initiala a acestui proces, care conduce la expulzarea materiei la viteze apropiate de cea a luminii. In particular, astronomii cred ca aceasta explozie a ridicat o parte din motorul central al campului magnetic in spatiu. In 19 December 2004,suflul exploziei a ajuns la Pamant. Satelitul Integral, a inregistrat intregul eveniment. Credit imagine http://www.esa.int/esaSC/SEM2Z6EH1TF_index_0.html Mai multe aici .

În cadrul programului "100 de ore de astronomie" al Anului internațional al astronomiei,XMM-Newton, a observat galaxia Messier 82. Imaginea este compusă din mai multe observații ale XMM-Newton, adunânt aproape 52.2 ore de timp de observație. Imaginile au fost luate in raze X, ultraviolet și lungimi de undă din vizibil. Messier 82 este cunoscută cu mai mmulte nume printre care și: M82, Galaxia trabuc sau NGC 3034. Localizată în constelația Ursa Mare la o distanță de de aproximativ 12 milioane de ani-lumină, este cea mai apropiată și una din cele mai active galaxii, adică prezintă o rată impresionantă de formare a stelelor. M82 interacționează gravitațional cu vecina sa, galaxia în spirală Messier 81, care este cel mai probabil cauza celor mai violente starburst in regiunea din jurul centrului său. Imaginile în vizibil și ultraviolet prezintă discul foarte strălucitor al galaxiei cu benzi de praf impresionante. Imaginea centrală arată pene de gaz fierbinte strălucitoare in raz...

Cercetătorii care studiază structura ejecțiilor de masă coronală au descoperit că acestea pot avea forma unui croissant. Misiunea NASA STEREO, este prima misiune spațială care are doi sateliți identici ce se departează în timp unul de celălalt. Cei doi sateliti iau simultan imagini ale Soarelui, creând astfel posibilitatea construcției tri-dimensionale pe același principiu care ne ofeeră și nouă vederea tri-dimensională. Scopul studierii formei acestor evenimente este acela de a le modela comportamentul astfel încât să se poată prezice momentul impactului ejecției cu magnetosfera terestră. "De la distanță aceste ejecții par să fie complicate și variate. Ceea ce am descoperit noi este că ele nu sunt chiar atât de variate", spune Lika Guhathakurta, cercetator al misiunii STEREO. "Aproape toate cele peste 40 de ejecții studiate până acum cu STEREO au o formă comună - similară unui croissant". In figură: model computerizat al unei ejecții de masă coronală. Credit: NASA ...

Până nu demult, era o idee de necrezut: deschiderea unui portal magnetic care poate conecta Soarele de Pământ. Tone de particule cu energie mare se vor deplasa prin acest portal, înaintea închiderii sale. Se numește un "eveniment de transfer de flux" (Flux Transfer Event - FTE), spune fizicianul David Sibeck de la Goddard Space Flight Center. Cercetătorii cunosc de mult timp ca Pământul și Soarele trebuie să fie conectate. Magnetosfera terestră este plină de particule ce provin de la Soare prin vântul solar. Ele pot pătrunde urmărind liniile de câmp magnetic care pot fi detectate de la Terra până la atmosfera solară. Sibeck este de părere că aceste evenimente sunt de două ori mai dese decât se credea inițial. "Cred că sunt două varietăți ale acestui tip de eveniment: active și pasive." Cele active sunt cilindri magnetici ce permit particulelor să circule destul de ușor. Cele pasive sunt cilindri magnetici care nu permit un astfel de transfer ușor al paarticulelor ș...

Misiunile ESA Herschel și Planck vor studia formarea stelelor și a galaxiilor și, respectiv, radiația rămasă de la Big Bang. Herschel va transporta cel mai mare și cel mai puternic telescop în infraroșu din spațiu. O misiune de pionierat, care ne va ajuta să înțelegem cum a ajuns Universul să fie ceea ce este astăzi. Planck este un observator în microunde. Este primul observator al cărui scop principal este studiul Radiației cosmice de fundal în microunde (Cosmic Microwave Background-CMB). Ea va măsura fluctuații ale CMB cu acuratețea impusă de limitele astrofizicii fundamentale. Cu toate verificările adiționale terminate, Herschel și Planck sunt programate pentru lansare la 6 Mai 2009. Mai multe despre HERSCHEL aici . Mai multe despre PLANCK aici .

Misiunea STEREO încearcă să rezolve misterul legat de planeta Theia, o planetă antică ce ar fi orbitat în jurul Soarelui, undeva în apropierea Pământului. Dacă se observă ceva s-ar putea rezolva misterul formării Lunei. Ipoteza Theia este una din cele mai recente teorii a lui Edward Belbruno și Richard Gott de la Princeton University. S-a pornit de la teoria Marelui Impact a originii Lunei. Mulți astronomi sunt de acord că în anii de formare a sistemului solar, o protoplantă de mărime comparabilă cu Marte, s-a prăbușit pe Pământ. Resturi din aceasta ciocnire, un amestec de material provenind de la ambele corpuri, s-au așezat pe orbita Pământului formând Luna. Acest "scenariu" explică mărimea nucleului Lunei și densitatea și anizotropia rocilor Lunei. întreaga știre aici .

Helioseismologia locală a permis descoperirea cutremurelor solare și testarea interiorului solar. În 1998 Kosovichev și Zharkova raportau pentru prima oară descoperirea unui cutremur solar. De atunci Beșliu-Ionescu, Donea, Lindsey, Moradi și Martinez-Oliveros au raportat un total de 18 alte cutremure solare. Pentru prima dată COROT aplică tehnica similară seismologiei pentru a testa interiorul altor stele similare Soarelui - HD49933, HD181420 și HD181906. Alte știri aici.

Chandrayaan-1 se alfă pe orbita lunară din 8 Noiembrie 2008. Pe 9 Noiembrie misiunea a fost pusă pe o traiectorie avânt cel mai apropiat punct de Lună la 200 km. Cel mai depărtat punct al traiectoriei sale eliptice se alfă la 7502 km. O rotație completă în jurul Lunii durează aproximativ 10 ore și jumătate. Imagine a suprafeței lunare deasupra regiunii ecuatoriale, obtinută cu ajutorul Terrain Mapping Camera (TMC) în 13 Noiembrie 2008. În partea stângă se poate observa o porțiune din craterul Torricelli. Imagine a Pământului din 25 Martie 2009. Cele mai recente știri despre Chandrayaan-1 aici .

Există două tipuri de erupţii gama: unele de durată, produse de explozii de stele super-masive şi unele scurte, produse de nişte procele necunoscute. "Aceste erupţii scurte nu sunt foarte pretenţioase în ceea ce priveşte sursele lor", spune spune Andrew Fruchter de la Space Telescope Science Institute. "Se găsesc în toate tipurile de galaxii. Dar galaxiile care găzduiesc erupţii gama lungi tind să arate ca nişte mingii ciudate lungi, mici şi neregulare, şi nu spirale "regulate" cum sunt în galaxia noastră." Fruchter crede că înţelege discrepanţa. Exploziile extreme de supernove sunt cele care produc erupţii gama necesită stele cu masa mare şi metalicitate mică. "Galaxiile mari tind sa fie mai bogate in metale decât cele mici." Mai multe la http://science.nasa.gov/headlines/y2008/21oct_oddballs.htm?list913599