Educație.... fizică... și altele

În cadrul programului "100 de ore de astronomie" al Anului internațional al astronomiei,XMM-Newton, a observat galaxia Messier 82. Imaginea este compusă din mai multe observații ale XMM-Newton, adunânt aproape 52.2 ore de timp de observație. Imaginile au fost luate in raze X, ultraviolet și lungimi de undă din vizibil. Messier 82 este cunoscută cu mai mmulte nume printre care și: M82, Galaxia trabuc sau NGC 3034. Localizată în constelația Ursa Mare la o distanță de de aproximativ 12 milioane de ani-lumină, este cea mai apropiată și una din cele mai active galaxii, adică prezintă o rată impresionantă de formare a stelelor. M82 interacționează gravitațional cu vecina sa, galaxia în spirală Messier 81, care este cel mai probabil cauza celor mai violente starburst in regiunea din jurul centrului său. Imaginile în vizibil și ultraviolet prezintă discul foarte strălucitor al galaxiei cu benzi de praf impresionante. Imaginea centrală arată pene de gaz fierbinte strălucitoare in raz...

Cercetătorii care studiază structura ejecțiilor de masă coronală au descoperit că acestea pot avea forma unui croissant. Misiunea NASA STEREO, este prima misiune spațială care are doi sateliți identici ce se departează în timp unul de celălalt. Cei doi sateliti iau simultan imagini ale Soarelui, creând astfel posibilitatea construcției tri-dimensionale pe același principiu care ne ofeeră și nouă vederea tri-dimensională. Scopul studierii formei acestor evenimente este acela de a le modela comportamentul astfel încât să se poată prezice momentul impactului ejecției cu magnetosfera terestră. "De la distanță aceste ejecții par să fie complicate și variate. Ceea ce am descoperit noi este că ele nu sunt chiar atât de variate", spune Lika Guhathakurta, cercetator al misiunii STEREO. "Aproape toate cele peste 40 de ejecții studiate până acum cu STEREO au o formă comună - similară unui croissant". In figură: model computerizat al unei ejecții de masă coronală. Credit: NASA ...

Până nu demult, era o idee de necrezut: deschiderea unui portal magnetic care poate conecta Soarele de Pământ. Tone de particule cu energie mare se vor deplasa prin acest portal, înaintea închiderii sale. Se numește un "eveniment de transfer de flux" (Flux Transfer Event - FTE), spune fizicianul David Sibeck de la Goddard Space Flight Center. Cercetătorii cunosc de mult timp ca Pământul și Soarele trebuie să fie conectate. Magnetosfera terestră este plină de particule ce provin de la Soare prin vântul solar. Ele pot pătrunde urmărind liniile de câmp magnetic care pot fi detectate de la Terra până la atmosfera solară. Sibeck este de părere că aceste evenimente sunt de două ori mai dese decât se credea inițial. "Cred că sunt două varietăți ale acestui tip de eveniment: active și pasive." Cele active sunt cilindri magnetici ce permit particulelor să circule destul de ușor. Cele pasive sunt cilindri magnetici care nu permit un astfel de transfer ușor al paarticulelor ș...

Misiunile ESA Herschel și Planck vor studia formarea stelelor și a galaxiilor și, respectiv, radiația rămasă de la Big Bang. Herschel va transporta cel mai mare și cel mai puternic telescop în infraroșu din spațiu. O misiune de pionierat, care ne va ajuta să înțelegem cum a ajuns Universul să fie ceea ce este astăzi. Planck este un observator în microunde. Este primul observator al cărui scop principal este studiul Radiației cosmice de fundal în microunde (Cosmic Microwave Background-CMB). Ea va măsura fluctuații ale CMB cu acuratețea impusă de limitele astrofizicii fundamentale. Cu toate verificările adiționale terminate, Herschel și Planck sunt programate pentru lansare la 6 Mai 2009. Mai multe despre HERSCHEL aici . Mai multe despre PLANCK aici .

Misiunea STEREO încearcă să rezolve misterul legat de planeta Theia, o planetă antică ce ar fi orbitat în jurul Soarelui, undeva în apropierea Pământului. Dacă se observă ceva s-ar putea rezolva misterul formării Lunei. Ipoteza Theia este una din cele mai recente teorii a lui Edward Belbruno și Richard Gott de la Princeton University. S-a pornit de la teoria Marelui Impact a originii Lunei. Mulți astronomi sunt de acord că în anii de formare a sistemului solar, o protoplantă de mărime comparabilă cu Marte, s-a prăbușit pe Pământ. Resturi din aceasta ciocnire, un amestec de material provenind de la ambele corpuri, s-au așezat pe orbita Pământului formând Luna. Acest "scenariu" explică mărimea nucleului Lunei și densitatea și anizotropia rocilor Lunei. întreaga știre aici .

Helioseismologia locală a permis descoperirea cutremurelor solare și testarea interiorului solar. În 1998 Kosovichev și Zharkova raportau pentru prima oară descoperirea unui cutremur solar. De atunci Beșliu-Ionescu, Donea, Lindsey, Moradi și Martinez-Oliveros au raportat un total de 18 alte cutremure solare. Pentru prima dată COROT aplică tehnica similară seismologiei pentru a testa interiorul altor stele similare Soarelui - HD49933, HD181420 și HD181906. Alte știri aici.

Chandrayaan-1 se alfă pe orbita lunară din 8 Noiembrie 2008. Pe 9 Noiembrie misiunea a fost pusă pe o traiectorie avânt cel mai apropiat punct de Lună la 200 km. Cel mai depărtat punct al traiectoriei sale eliptice se alfă la 7502 km. O rotație completă în jurul Lunii durează aproximativ 10 ore și jumătate. Imagine a suprafeței lunare deasupra regiunii ecuatoriale, obtinută cu ajutorul Terrain Mapping Camera (TMC) în 13 Noiembrie 2008. În partea stângă se poate observa o porțiune din craterul Torricelli. Imagine a Pământului din 25 Martie 2009. Cele mai recente știri despre Chandrayaan-1 aici .